PISICUL CĂLARE PE BULDOZER: Demolări de imagine

Mai sunt gălăţenii uşor de prostit cu acţiuni de imagine? Mai sunt ei în stare să voteze mandate la rând un primar care îşi face treaba doar la suprafaţă, cu pauze lungi şi dese? Mai cred în heirupismul demarajelor cu surle şi trâmbiţe de promisiuni eşuate lamentabil, cu praf în ochi?

Epocala demolare a garajelor ne va lumina cu răspusuri prin prisma următoarelor alegeri. Fiindcă, deocamdată, unul din dezideratele pe care s-a cocoţat campania actualului primar pare să constea doar în demolări de imagine. Reversul este însă o demolare a imaginii de reală schimbare pe care o promova Marius Stan.

Garaj1Foto: Marius Negri, Viaţa liberă

Problemele atârnă ciorchine

Galaţiului actual suferă în câteva domenii clare: urbanism şi infrastructură, perspectiva economică şi ocuparea forţei de muncă, recâştigarea poziţiei fruntaşe la nivel regional, dar şi protecţia mediului laolaltă cu monitorizarea poluării.

Dintre toate acestea, actuala administraţie a dat chix în ultimele trei. Perspectiva economică este tot mai sumbră, locurile de muncă se diminuează, investitorii vechi merg la cota de avarie sau disponibilizează gradual, cei noi dau bir cu fugiţii. Predomină salariile la limita legalului şi programul de lucru abuziv. Regional, Galaţiul a ajuns ultima găină, majoritatea centrelor de comandă ale struturilor regionale s-au mutat la Focşani, Constanţa sau Brăila. Investiţiile în infrastructura de transport ne ocolesc cu obstinaţie. Poluatorii nu mai dau nicio socoteală, şantajează pentru a fi scutiţi de taxe, nivelurile noxelor nu se mai analizează, natura este secerată fără milă sau asfaltată direct. Până şi locurile de evadare în natură s-au împuţinat până la dispariţie.

Infrastructura şi urbanismulsunt singurele „atacate” de aleşi.Deşi mai bine le uitau şi pe astea. Măgăoaie răsar n zone istorice, sensibile sau chiar în mijloc de stradă, gropile se cârpesc peste valuri ca ale Dunării, ruinele reconversiei urbane râd în soare cinice.

Din promisiuni, a mai rămas praful

Primarul însă, tot încearcă să le scoată ochii cetăţenilor cu realizări caricaturale. Cea a demolării garajelor, dughenelor şi construcţiilor abuzive în general este relevntă în sine pentru „succesurile” epocii Stan.

Începută cu mult aplomb, declaraţii belicoase, pline de buldozere şi termene limită imediate, demolarea depozitelor de murături, vin borşit şi vechituri ale gălăţenilor s-a soldat cu o parcare cât o zi de post, în mare parte inutilă, scumpă, dar şi fără spaţiul verde mirobolant promis. Altă demolare atârnă  la jumătate, ziduri sparte şi periculoase în plin centrul oraşului. Mai nou, alte dărâmături heirupiste promit aceleaşi parcuri rahitice şi spaţii de parcare otova, ca la hipermarket. Realizări magnifice pentru un primar de ţară, cu de mii de ori mai puţini bani pe mână.

Garaj3Foto: Viaţa liberă

Dacă s-ar fi dorit cu adevărat o revoluţie urbanistică, demolările TUTUROR garajelor Galaţiului n-ar fi durat mai mult de două săptămâni. Că buldozere au destule abonaţii la contracte, iar bani de reconversii simultane se găseau, fie primit. Anual, adminsitraţia gălăţeană returnează sume colosale necheltuite în investiţii.

Dar, cu sigiranţă, la o asemenea acţiune de amploare şi fără sinuozităţi „geografice”, ar fi căzut cam tot. Inclusiv caşcarabetele din faţa Modernului, cele de la Ancora, construcţiile pe spaţii verzi din parcul Ţiglinei, Mihai Eminescu sau de pe creasta falezei, în Mazepa 2. Consilier local sau trepăduş la Primărie, doctor de familie cu pacienţi suspuşi sau biet fierar-betonist, pălmaş la vreun serviciu public local sau director de deconcentrată din tată-n fiu, toţi ar fi avutaceeaşi soartă a maşinii în aer liber. Dar nimeni nu avea ce comenta.

Pisicul cu mulţi clopoţei

Ei bine, fiţi siguri că nu aşa s-a vrut. Zonele sunt alese cu atenţie şi aşa-zisa revoluţie prelungită până-şi găsesc soluţii viabile toţi cei care nu trebuie deranjaţi peste noapte.

În acest răstimp, se trage de timp, se antamează contractele de refacere a zonelor, se mai moşmondeşte la proiecte să iasă pe puterile nevolnicilor care trebuie să câştige licitaţiile, se mai găseşte o scuză pentru cei care trebuie cu orice chip să rămână în picioare…

Ştiţi cum e asta? Este exact cum un boier gospodar şi-ar angaja un arendaş. Şi l-ar lăsa să-i cultive ogorul, să îngrijească livada, via şi pădurea apoi să valorifice produsele. Să crească animalele, păsările şi peştii din iaz, apoi să le taie ori să le vândă vii, să facă tot ce trebuie pe moşie şi-n gospodărie. Iar la final de ban să-i aducă banii cât se cuvine ca să aibă de unde-i face şi lui parte. Şi să aibe motiv să-l mai ţie şi anul următor.

Şi dacă poate, înainte de toate, să-l scape şi de şoarecii din conac, că i-au ros macrameurile şi covoarele persane.

Ce-mi face însă arendaşul? Ogoarele-s în paragină, răsare pe ele ce dă dumnezeu cu mila, animalele-s mai mult costelive de foame, dar, huzurind la umbră cât s-a dus boierul la băi şi aiurea, arendaşul a prins totuşi nişte şoareci. Cu mult zgomot, cu presa după el, vedetă precum motanul din desene animate, a pus la pământ vreo doi zgârie-brânză care mai mult s-au predat singuri de frică. Şi-l aşteaptă mândru pe stăpân cu ei încă neadunaţi de prin capcane.

Păi, bine bre, pentru asta puteam angaja din start doar un pisic! Mânca mult mai puţin şi nici la bani nu trebuia să-i facem parte. Mai ales că, după cum se vede, şi de buldozer s-a cam speriat şi se ţine departe!…

Cat

, , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply