„Realizărili” lui Marius Stan s-au umplut iremediabil de… cacao

Prins între o undă verde şi un tunel întunecos pe sub Dunăre, primarul și-a azvârlit în uitare singura realizare notabilă de un mandat încoace. Alături de opere de artă luate la polizor, statui vopsite comunistoid, viaducte cârpite cu plastilină și mulți, mulți, mulți bani aruncați pe smardoieli în chiloți, parcul/-area din Micro 19 stă cât de cât dovadă că acest primar a existat, a încasat salarii și a făcut și el niște mărgici pe lângă găoazele cât Marianele din buget.

Ei bine, chiar și această minimă ctitorie, de care orice primar de comună s-ar fuduli, a fost alungată din preocupările primarului, ca un avorton la ceas de seară, în fundul curții, sub coceni. În loc s-o păzească precum ochii din cap, s-o șetargă de praf în fiecare dimineață și s-o pupe pe borduri în fiecare seară, de noapte bună, primarul Stan și-a lăsat bunătate de parcare de izbeliște, pradă serviciilor din subordinea sa. Care știți cum sunt: cum îi primaru’ și slujbașu’…

Așa se face că singura toaletă dintr-un spațiu public destinat mămicilor, copiiilor și pensionarilor din cel puțin vreo 20 de blocuri de jur-împrejur, inaugurată cu măreață mândrie proletară la sfârșitul lui iunie, dă astăzi măsura Noului Galați.

P1100251

Noul Galați cu aceiași rahați

Practic, o dovadă că în Galați se pot lăsa și urme care să dureze mai mult decât asfaltul sezonier turnat blat de Tancrad la adăpostul Ecosal. Precum aceste urme de maro care se încăpățânează să dispară!

Un Galați în care, dincolo de asigurările cu mâna pe inimă și jurăminte pe roșu ale primarului, realitatea pute de-ți mută nasul. Deşi nu am avut treabă mare prin zonă, una mică i se poate întâmpla oricui. Mai ales la câtă lume vine pe-acolo – mămicuțe, bebeluși, bunicuțe, dar și măgăruși… Și pe urmă am tot venit, curios să văd cam cât de mare poate fi indolența celor plătiți din taxele noastre.

În ciuda asigurărilor date ritos (cu i, să fie clar!) de cuvântătorii Primăriei, cum că „firma care închiriază Primăriei municipiului Galaţi toaletele publice ecologice şi care se ocupă şi de mentenanţa acestora este obligată să le cureţe şi întreţină în bună stare zilnic, o dată pe zi”, iar la acestea „nu au fost constatate abateri de la prevederile contractuale, deci nu s-au aplicat sancţiuni”, adevărul arată ca în galeria de mai jos. Bine că pozele nu au miros.

Nu zic, or fi și oamenii cum sunt. Dar ACESTOR oameni le-a cerut votul ilustrul fotbaliator (și le va mai cere, stați liniștiți…). Dar ce pretenții să ai de la oameni când, se vede din poze, nici serviciile publice nu-s mai breze? Bine că are parcul pază degeaba și nenumărați polițiști locali care-și fac de lucru noaptea pe la școlile din jur…

Acum, hai să fim serioși: crede cineva că acea toaletă chiar a fost conectată la rețeaua de apă și cea de canalizare? Adică chiar nu s-o fi gândit nimeni că, la iarnă, în lipsa unei surse de încălzire, respectiva pocnea sloi fără nicio îndoială? Adică, la un milion de euro cât a costat refacerea întregii zone, chiar nu se mai găseau câteva zeci pentru o toaletă civilizată, într-un minim de clădire, cu lumină și apă curentă? Iar în acea clădire se putea instala și o cameră de supraveghere în fața ușii, niște senzori de distrugere etc.

Dar, evident, vorbim despre Noul Galați cu aceiași rahați. Și nu doar în toalete…

P1110330

, , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply