Stăpânul şepcilor

Aniversarea anului scurs de când a fost declarat Cavalerul Tristei Suspendări l-a prins pe Băsescu cam cu chef de ducă. Pe mare, dacă e să ne luăm după ce fotografii a afişat cu mânuţele tremurânde pe contul de Facebook intitulat „Alături de Preşedintele Nostru”, probabil la iniţiativa ţucălarilor de serviciu.

Deşi numai la astfel de subiecte respingător de delicate nu m-am îndemnat recent, am zis s-arunc şi eu o privire pe poze. Poate reuşesc să depistez dacă vestitul tricou bleu purtat încontinuu a fost măcar spălat la guler… Şi, surpriză, „preşedintele lor” purta tricou verde, cu budigăi asortate, ceea ce m-a făcut să-mi amintesc că de fapt el e Cavalerul Mesei Verzi…

Oricum, cine se uită cu atenţie în fotografie, observă că subiectul a „descălecat” descuţ din şalupă, urcând la bordul vedetei pazei de coastă fără şlapii din dotare. Prin urmare, nu vă sfătuiesc să cumpăraţi vreun aparat de fotografiat despre care aveţi indicii că a fost folosit de SPP. S-ar putea să conţină urme de micoza piciorului, atâta timp cât preşedintele este ulterior prezentat ca un manelist respectabil, adică în şlapi, pe puntea navei Poliţiei de Frontieră…

Pe lângă privirea uimită, de lup de mare expirat holbându-se şalupă nouă, de observat şi faptul că preşedintele nu se hotărăşte ce pălărie sau mai degrabă şapcă să-şi pună. Când e cu şepcuţa lui albă, după care înclini să crezi că plânge vreun bebe pe plajă, când se acoperă cu una ce face parte din uniforma poliţiştilor de frontieră. Adică l-a secat că poliţiştii obişnuiţi au aruncat cu “caşchetele” în poarta Cotrocenilor, de nervi. Dar, când aruncă el însuşi în derizoriu, lângă budigăi şi şlapi, şapca altor poliţişti, n-are nicio remuşcare……

                Şi, ca să dăm limbii engleze ce-i al Cezarului, vom parafraza un promo binecunoscut, dar punând pronumele aşa cum trebuie. Demosntrativ, nu personal. Pentru că, indiferent dacă există sau nu o problemă cu omul Băsescu, asta nu trebuie să intereseze pe nimeni în afară de el însuşi şi cei apropiaţi lui, care i-ar şi putea purta de grijă. Problema care ne interesează e aceea a raportării cetăţeanului Băsescu la pretinsa funcţie de preşedinte, a faptelor sale la anvergura şi ALTItudinea pe care trebuie să le aibă instituţia prezidenţială. Deci noi n-avem o treabă cu Băsescu-el – he , ci cu o astfel de imagine nefastă – this – a unei puteri a statului.

Dacă majoritatea s-au lămurit în privinţa modului în care Traian Băsescu e capabil să conducă o ţară, din privirea lui la bordul navei Poliţiei de Frontieră se vede că nici la timonă s-ar putea să nu mai aibă succes..uri.

Cele de mai sus sunt prea rizibile să poată fi puse altundeva decât într-un pamflet. Deci, digeraţi-l în consecinţă!