STUPID: Corupţia ucide! Dar INCOMPETENŢA şi INDIFERENŢA?

Zilele trecute, un accident îngrozitor a cutremurat cetăţenii care mai privesc şi altceva decât emisiunile cu piţi şi cocalari de pe canalizările TV. Un autovehicul din standardul maxim de transport interurban al pretinsei noastre ţări europene – respectiv un microbuz de mărimea celor des întâlnite în ţările din lumea a treia, a patra ş.a.m.d. – a intrat în refugiul unei staţii de tramvai din Brăila, pe Dorobanţilor, unul dintre pasageri fiind străpuns de o bară din gardul de protecţie al acesteia. Ca deobicei, când nu este vinovat mortul, sigur şoferul a adormit la volan sau a avut viteză prea mare. În niciun caz nu poate fi de vină, nici măcar într-o infimă măsură, infrastructura rutieră, cum așa ceva?!…

Accident-mortal-sambata-seara-pe-Bd.-DorobantilorGălăţenii au rezonat maxim la incident, atât din cauză că victimale de numai 27 de ani le era concetăţean, dar şi fiindcă acelaşi tip de modernizare a unui bulevard cu linii de tramvai pe mijloc s-a realizat şi în Galaţi. Culmea, şi de către aceeaşi firmă. Şi tot pe sume în jurul a 5 milioane de euro pe kilometru, cât costă în ţările civilizate kilometrul de autostradă.

Ei bine, revenind, la un asemenea preţ, în caietul de sarcini şi documentaţia tehnică de proiect, singura referire la modul în care se vor confecţiona indicatoarele sună cam aşa:

„tablă + folie conf. STAS 1848”

Bineînţeles, la fel ca în cazul indicatoarelor rutiere de orientare – ale căror surogate în bătaie de joc şi de banul public au fost înlocuite doar la insistenţa jurnaliştilor – autorităţile vădesc aceeaşi crasă ignoranţă tehnică şi dipreţ pentru siguranţa cetăţenilor.

Citeşte şi INDICATOARE CA-N CODRU: PRIMĂRIA GALAŢIULUI NE CHIORĂŞTE DE LA OBRAZ

Trebuie spus că STAS-urile (standarde de stat) de pe vremea comniştilor au fost înlocuite de SR-uri (standarde româneşti) care, atunci când pur şi simplu preiau prin traducere norme europene, sunt notate cu SR EN. Practic, STAS-ul 1848, pe lângă faptul că avea mai multe secţiuni (STAS 1848-1, 1848-2 ş.a.m.d.), fiecare reglementând alte componente rutiere (indicatoare, marcaje, semnalizare, semafoare etc.), a tot fost înlocuit în repetate rânduri (1995, 2004, 2008, 2011). Dar, pentru injineri de tipul lui Dumitru Nicolae şi alţi „primari-minune” de la Dunărea de Jos, timpul curge mai greu şi ei încă nu au aflat că nu mai apare Scînteia…

Pe scurt, actualmente, indicatoarele rutiere se pot acoperi cu unul din cele trei tipuri de folii, mergând de la simple microbile de sticlă într-un film plastic până la prisme reflectorizante încastrate în respectiva folie. Folia ordinară este Engineering Grade – calitate industrială, cea cu microbile de sticlă şi alveole cu aer are High Intensity – intensitate ridicată, iar cele mai eficiente sunt Diamond Grade – calitate cu prisme încastrate. Evident, şi preţul variază de la 15 la 50 de euro pe metru pătrat.

Cum viaţa unui cetăţean român ordinar – din ăla de plăteşte taxe şi impozite şi mai şi umblă cu maxi-taxi în loc de propriul Bugatti luat cu banii jos – valorează infim, autorităţile s-au scumpit la folia de indicatoare, să le iasă rotunjite milioanele pentru asfaltul scuipat pe bulevardele mântuite de firma prietenă cu Bunea-Stancu.

Galaţiul a ajuns mai rău ca „Iashingtonul” lui Nechita

Iată cum arată un indicator de ocolire din capul unui refugiu de staţie de tramvai pe Oţelarilor. Şi, atenţie, chiar şi la cea mai ieftină calitate, cică ar trebui să reziste minim 7 ani în intemperii… Bineînţeles, eficienţa strălucirii pentru o asemenea ruşine de indicator o puteţi observa din imaginea de ansamblu, făcută cu faza de întâlnire de la nici 50 m. Atenţie că acolo trebuie să-l distingeţi în stânga, cel din dreapta e pentru trecerea de pietoni…

La ieşirile din Galaţi însă, unde n-au mai prea ajuns modernizările de pe pe vremea mult-hulitului Durbacă, se mai găsesc indicatoare confecţionate cu simţ de răspundere. Unul dintre acestea este celebrul „Drum alunecos” de la ieşirea spre Brăila, pe dig, chiar înainte de pod. L-am pozat incluiv la lumina razei de control anti-ochi roşii, ca să se vadă bine prismele din masa foliei, cele care fac ca acest ndicator, în ciuda vechimii, aproape să te tragă de pupile.

Până şi indicatorele de orientare despre care scriam acum vreo doi ani că au fost „sfertuite” la dimensiuni după ce li s-a întreit valoarea au măcar o folie de clasă HI – intensitate ridicată, după aprecierea noastră. Iar acelea sunt doar ca să ştii încotro o iei, nu fac diferenţa dintre viaţă şi moarte precum cele de obligare („Ocolire pe ambele părţi”) din capul insulelor de beton cu grătare metalice.

P1120002Iată în imaginile următoare cum arată unele dintre puținele indicatoare eficiente pe care le-am mai putut găsi în oraș. Observați diferența de vizibilitate cu farurile stinse, iar apoi cu ele aprinse, iar asta de la 100 m! Și comparați cu mizeria de pe Oțelarilor, din maginile de mai sus…. Nici nu mai discutăm despre unghiurile de 5 sau 10 grade față de perpendiculara pe drum, cum pretinde standardul, că-i băgăm în boale pe meșteșugarii cu pretenții de experți care cheltuie bani publici fără număr și tot cu gropi le ies socotelile…

Citeşte şi NU SCRIEM DEGEABA – PRIMĂRIA SCHIMBĂ INDICATOARELE

Să ne amintim că, deşi a fost pornită încă de pe vremea lui Nicolae din Pădurea Adormită, actualul ex-fotbalist Marius Stan a ţinut să se împăuneze cu investiţia de pe Oţelarilor-Stadionului-Frunzei-Gh. Asachi, insistând actualele refugii din staţiile de tramvai cică n-ar fi fost prevăzute în proiect şi noroc de intervenţia sa care a dus la realizarea lor. Zău?! Băi nene, dar se vede, stai liniştit! Noi, care am păstrat documentaţiile pentru orice eventualitate, putem confirma. Ca dealtfel şi imaginile de mai sus…

Până şi penalul ex-primar Gheorghe Nechita, de la „Iashington”, are mai multă consideraţie pentru cetăţenii săi. La Iaşi, de asemenea, s-au modernizat nişte bulevarde  cu linii de tramvai pe mijloc. Cam ca la Galaţi. Dar acolo nu numai că se văd indicatoarele, dar mai sunt şi dublate de lumini intermitente, precum imaginile de mai jos.

Apropo, Galaţiul, în ce regiune de (sub)dezvoltare se află , dom’ primar?…

 

O temă pentru candidați cu permis valabil

Citește și BISERICUȚA POLITICĂ: Se (Bo)botează CREDINŢA întru DUMNEZEII locali

Iată, acesta poate fi un subiect mult mai important decât salvatul lui Lăbuș sau cheta pentru utilarea spitalelor în care așteaptă aparatura cu anii să fie pusă în funcțiune, până trece perioada de garanție… O asociere de ctățeni care chiar ar vrea să salveze niște vieți umane ar putea lua la ture Primăria obligând-o să refacă toate indicatoarele ineficiente sau chiar inadecvate din oraș, să mute stațiile de pasageri și parcările din fața trecerilor de pietoni, să refacă marcajele confuze.

Oare ce candidat de primar ar avea curaj să-și asume restabilirea ordinii în traficul gălățean, în primele luni de la înscăunare, chiar cu riscul de a scoate la raport o mulțime de polițiști de la Rutieră care nu văd mai departe de crengile boscheților în care li s-a ofilit simțul datoriei?

Între noi fie vorba, aș paria că niciunul dintre râvnitorii la fotoliul de edil-șef, posesor de mașină mai mult sau mai puțin justificată de veniturile declarate, mai trece astăzi măcar sala pentru categoria B. Darămite să mai ia și traseul, inclusiv la puricat…

, , , , , , , , , , , ,

About Anghelos

Mihai Angheluță a debutat în cotidianul gălățean „Viața liberă”, în ultimul an de liceu, intervievand vedete din jazzul autohton la unul dintre primele festivaluri de gen. În anii facultăţii, a colaborat la două posturi de radio locale, ca redactor muzical, realizator de emisiuni și, ocazional, reporter. După licenţierea în filologie, nu a rezistat mai mult de doi ani ca profesor sau traducător. S-a reîntors la presă, fiind angajat redactor plin al „Vieţii libere” între 1999 și 2001. Specializat în investigaţii şi justiție, a evadat adesea în subiecte economice, reportaje, radiografii sociale, recenzii culturale ori spațiul virtual al internetului. Din presa scrisă a trecut la televiziune, fiind aproape un an reporter și realizator de emisiuni la Express TV Galaţi-Brăila. Cum presa a intrat într-un declin după 2000, a mai făcut o ultimă încercare, la un săptămânal sindical, timp de câteva luni. În fina, s-a văzut nevoit să facă o schimbare de domeniu. Cum jurnalismul e singura ocupație pe care a practicat-o cu entuziasm, iar răspândirea internetului a adus noi oportunităţi, s-a reapucat de scris în 2008, colaborator al unei publicații online, enzine-ul antidotul.ro. În 2011, a revenit la cotidianul în care a debutat. Și a constatat că jurnalismul angajat, cu atitudine, încă nu face rating major, cel puţin în provincie. Prin urmare, a inițiat ANTItudinea, o abordare critică a problemelor civice, găzduită de blogul colectiv madeingalati.ro. Pe acesta îl construieşte ca un viitor portal, o piață publică virtuală - spațiu de manifestare pentru o comunitate care-şi (re)descoperă spiritul combativ.

View all posts by Anghelos

No comments yet.

Leave a Reply